[Ipu]

În ultimele ore s-au tocit mult(e) taste în legătură cu „ban(n)area” unui coleg forumist.
Totuși, de ce folosim această oribilă familie de cuvinte - substantivul „ban”, verbul tranzitiv „a ban(n)a”, infinitivul său lung/substantivul „ban(n)are”, participiul „ban(n)at(ă)”? Unii scriu chiar „bann”, formă absurdă chiar și în limba engleză, unde consoanele se dublează în general numai dacă sunt urmate în scriere de alt semn vocalic, pentru a indica citirea scurtă a vocalei care le precede (pe ele, pe consoane).
În limba română avem destule cuvinte care au același sens cu „a bana” / „banare” / „banat”, după cum urmează:
a suspenda / suspendare / suspendat(ă/e/ți)
a interzice / interzicere (interdicție) / interzis
a (iz)goni / (iz)gonire / (iz)gonit
a proscrie / proscriere / proscris
a anatemiza / anatemizare / anatemizat
a excomunica / excomunicare / excomunicat, cu echivalentele cultului creștin ortodox:
a afurisi / afurisire / afurisit!