[marius_em]

Nu stiu cat de adevarate sunt zvonurile despre clonare, dar e clar ca intr-o zi ea va deveni realitate. A fost cazul cu oaia Dolly, deci e clar ca e posibil, si tot ce e posibil e si probabil.

Clonarea umana va largi orizontul de oportunitati pentru om, pentru ca s-ar putea clona organe pentru transplant, sau in cel mai SF caz posibil, ti-ai putea clona trupul intr-o varianta mai tanara si transfera mintea in noul trup, ca un transfer de software. Deocamdata e vorba de prima posibilitate, cam asta ar fi avantajul principal.

Ce sperie e scenariul filmului ala cu Arnold, in care o clona iti fura viata. Si pe urma afli ca de fapt tu ai fost clona tot timpul. Si ramai WTF! Imaginati-va lumea cu doi de Arnold... scary shit!

Poate ar trebui totusi vazut de ce sperie posibilitatea asta atat de mult. Ca si in cazul inteligentei artificiale, se distruge putin din ce intelegem noi prin umanitatea. Omul se considera pe sine special, centrul universului (chiar daca stie ca nu e). Sa te vezi multiplicat, sa vezi un computer capabil de rationament etic, poate chiar un computer capabil de sentimente, cam devalorizeaza viata umana. Automat, se simte nevoia luptei impotriva chestiilor astea (ergo Matrix), dar totul pare mai mult o faza de negare, un fel de gelozie adolescentina la nivel de specie. Sentimentul general e ca atat clonarea cat si AI-ul ar naste mai multe probleme ( in cea mai mare parte etice) decat ar oferi solutii. Bine, asta nu inseamna ca nu vad posibil ca undeva intr-un subsol un mad scientist sa exploreze aceasta stiinta interzisa.
Eretic in stiinta, asta da oximoron.