Originally Posted by Neuptolem:
Originally Posted by LunchBox:
|
În România nu există aşa ceva.
|
Pai de-asta m-a scos din sarite subiectul ca in Romania nu exista asa ceva decat la un nivel formal, DE PREFACATORIE. In Romania totul e pe aparente. De-asta am si renuntat sa ma mai obosesc cu bunul-simt. In 99% din cazuri cand am avut bun-simt am avut de pierdut. Si tot nu gasesc procentul ala care mi-a fost de folos...whatever!...Case closed. |
Nu stiu cu ce fel de persoane vorbiti, pe langa ce fel de persoane traiti, dar pastrati-va steriotipurile pentru voi. Cam toate generalizarile sunt stupide si, de ce nu, lipsite de bun(-)simt (cu si fara cratima).
1. Rar am avut de suferit din cauza bunului-simt, dar aici e vorba de experiente proprii.
2. Bunul-simt iti foloseste psihic, personal. Facand lucruri de bun-simt, care nu sunt in propriul interes, iti afecteaza psihicul intr-un mod pozitiv. Daca nu iti foloseste astfel inseamna ca nu le faci din bun-simt, ci dintr-un fel de ipocrizie de care vorbesti mai sus. Nu te ajuta psihic pentru ca aparentul bun-simt e o povara. Desigur, exista si exceptii cand din bun-simt faci lucruri care iti lasa un gust amar, bun-simt fara de care nu poti evita un conflict inutil de exemplu. Pe langa psihic bunul-simt e foarte util in relatiile cu alte persoane, mai ales ca cei mai multi dintre noi traiesc intr-o societate. Poate de obicei nu primesti nimic in schimbul bunului-simt, dar asta e si ideea, bunul-simt exista cu adevarat cand "il faci pe gratis". Uneori insa s-ar putea sa primesti si ceva in schimb.
3. Argumentul de necunoastere a unor persoane cu bun-simt nu scuza cu nimic o persoana de a nu avea bun-simt. Daca toate persoanele fura ar trebui sa furi si tu? Exemplele sunt infinite.