|
Eu unul apreciez felul (aparent) naiv in care se pune problema in A saptea pecete. Actiunea se desfasoara in Evul Mediu, nu te puteai astepta de la un cavaler medieval sa porneasca discutii docte despre Dumnezeu. Odata acceptat acest aspect, vizionarea filmului a devenit o placere tocmai datorita perspectivei alese. De altfel, filmele lui Bergman nu se caracterizeaza prin dialoguri foarte complexe, ci tocmai prin exprimarea directa si cu simplitate a ideilor si sustinerea acestora prin impletirea tututor mijloacelor aflate la dispozitia sa: imagine, montaj, miscarea camerei, sunet etc. "Combinatia" astfel obtinuta e mai puternica decat o mie de eseuri despre existenta lui Dumnezeu sau despre altceva, tocmai pentru ca spectatorul interiorizeaza mesajul. Daca stilul lui te atinge sau nu, asta e alta problema, for me it hit the spot, the soft one.
Vad ca nu a amintit nimeni de Izvorul fecioarei (Virgin Spring) - sau mi-a scapat mie postarea respectiva. Oricum, un film simplu, un basm transpus pe ecran, poate lent si eventual plictisitor pentru unii, insa nu si pentru mine... Scena cu copacul nu o voi uita prea curand.
Last edited by fake_hippie : 14 Apr 2010 at 11:58.
|