[Ipu]

Nu e vorba de verosimilitate. Tocmai neverosimilitatea farmecă și mișcă la Prestige. El nu are pretenția că reproduce realitatea. În pragul Primului Război Mondial, o Omenire încă puternic ancorată în misticism continua să privească noile cuceriri ale tehnicii ca pe niște vise care se amestecă în realitate. Filmul lui Nolan ne face să simțim și noi întrucâtva asemenea uimiților contemporani ai „vrăjitorilor” Tesla, Edison, Vuia, Coandă. Nici H. G. Wells nu dă o explicație satisfăcătoare a procedeului „invizibilității”, dar asta nu reduce valoarea scrierii sale. Nici Shakespeare nu și-a propus să „explice științific” apariția fantomei regelui danez. În schimb, mizerabilii realizatori ai Iluzionistului îți joacă un Romeo și Julieta grav în care la final un Yorick plesnind de sănătate te bate pe umăr și-ți spune „Cum, fraiere, tu chiar credeai?” De-asta mi-a fost odios zisul film.