Ce Pitbull trist! Pentru cei care erau obișnuiți cu avatarul de pe forum, descoperirea unui clip precum cel de mai sus sau precum cel de mai jos provoacă un adevărat șoc, pentru că între felul cum arată, cum scrie și cum se manifestă pe forum maestrul Columbeanu - tăios, sangvin, câinos - și ceea ce reiese din secvențele filmate, care ne revelează o persoană molcomă și flegmatică, se cască o prăpastie de necrezut.
http://www.youtube.com/watch?v=mvOshr2QKj0
Dar două lucruri m-au mâhnit la vizionarea clipului cu savuroasa, ce-i drept, cronică ad-hoc a candidului Canid. 1:
Luarea în serios a unui cineast sclerozat și care a suferit și o comoție cerebrală gravă, după ce că s-a născut fără talent. Mai cu seamă tinerii, ca producătorii clipului, ar trebui poate să se ocupe de chestii mai serioase. Din persiflarea unor nefericiți ca Nicolaescu n-au mai nimic de câștigat. La Pitbull s-ar putea să avem de-a face cu un complex de vinovăție și de consecința rușinii decurgând din admirația sinceră avută pentru un cineast hulit și disprețuit de mai toată lumea. În fond,
Carol I e pur și simplu un documentar de televiziune lansat la cinema, în care culmea, după umila mea părere, tocmai apariția crainicului în cadru salvează (atât cât poate mai poate fi salvat) filmul, prin aruncarea lui din derizoriu în grotesc. Până la urmă, care este cel mai important lucru pe care Pitbull pare să i-l reproșeze lui Nicolaescu? Păi, e clar: regalist convins și declarat, criticul îl acuză pe regizorul în activitate, care e cel puțin tot atât de regalist, în sensul de fidelitate față de Casa de Hohenzollern, ca și primul (vezi filmul în discuție, vezi
Oglinda, vezi
Triunghiul morții sau
Războiul Independenței), de impietatea comisă prin stângăcia cu care-și arată prețuirea pentru unul dintre personajele lui istorice preferate. Iarăși, după umila mea părere, lui Nicolaescu îi trebuie (re)cunoscute, nu pentru el, ci pentru informarea tinerilor cineaști, meritele pe care le are, constând măcar în unele procedee cinematografice neobișnuite pe care le-a utilizat în filmele sale și care sunt unice în cinematografia noastră. Exemple din ultimii 20 de ani: prezentarea unui film de arhivă șocant (execuție) și reconstituirea lui în cadrul aceluiași film, cu actori (
Oglinda), alăturarea unei benzi sonore originale peste o scenă filmată cu actori/figuranți, creând un efect între burlesc și sinistru
Punctul zero, intrarea crainicului în cadrul docu-dramei și mai ales suprapunerea dintre timpul istoric și timpul de turnare, prin suprapunerea vârstelor unui personaj real cu vârstele lui Nicolaescu în
Carol I.
Al 2-lea motiv de mâhnire? Faptul că în România traducătorii care, după ce că sunt tratați așa cum sunt de către negustorii de carte care își spun editori, fiind de multe ori plătiți la numărul de pagini traduse, se mai și chinuie pe monitoare cu diagonale mici și cu tuburi catodice.