[Ipu]

Au fost și rimeicuri care au dat lovitura, ca de pildă filmul ală în care maestrul Ima-hei (Imamura Shohei) își abandonează mama bătrână pe munte (noroc că a acoperit-o pe urmă cu prima lui „ramură de palmier de aur”, obținută poate și pentru anti-niponismul peliculei, dincolo de valoarea ei artistică. Filmul este rimeicul operei omonime regizate de Kinoshita Keisuke cu un sfert de secol mai devreme.

În cinematografia română, un caz aparte îl reprezintă perechea Mere roșii - Balanța, ultimul fiind o caricaturizare în tușe groase a primului.

Deși nu se încadrează în categoria „rimeicuri”, pentru că reprezintă un caz destul de straniu, să amintim și faptul că, într-o perioadă în care majoritatea filmelor românești erau produse integral cu bani de la bugetul de stat și în care era nevoie de aprobări peste aprobări pentru turnarea oricărei pelicule, Veroiu și Nicolaescu au reușit „performanța” de a ecraniza simultan, dar paralel, aceeași carte - romanul Ultima noapte de dragoste... de Camil Petrescu.