Inotam cu Illo. Mai exact, faceam un soi de scufundari fara echipament, vietuiam sub apa, ca atlantii. Ea avea un fel de inotatoare artificiale care o ajutau sa se tina dupa mine. Ne intalnim cu un coleg de-al meu si ne angrenam intr-un soi de leapsa subacvatica. La un moment dat, colegul striga piua si ne cheama sa vedem ca tocmai a sarit in aer un hotel de jde mii de stele. Vedeam urmele exploziei si flacarile de sub apa, tremurat. Iesim la suprafata si colegul ne implora din priviri - nu mai comunicam verbal in mediul asta - sa facem ceva. Illo incepe sa se concentreze, eu la fel, ea se agata de umerii mei, eu o prind de aripioare si ne scufundam cu viteza, apoi iesim catre suprafata si vedem cum toata explozia regreseaza pana in momentul dinaintea impactului, apoi toata activitatea din exterior incremeneste-n stop cadru. Illo si cu mine incepem sa dezvoltam un plan de evitare a dezastrului. Din nou pe muzica de AC/DC. Ma trezesc.
|