|
Cum poate o opera de arta sa fie "un rateu monumental" doar pentru ca-virgula-cheia descifrarii ei se afla "ingropata" sub citeva straturi de, hai sa zicem "artificii artistice", ori pentru ca ne este servita intr-un mod neconventional? Valoarea implica atunci o doza mai mica sau mai mare de conventional? Daca un Antichrist sau un Inland Empire impinge arta cinematografica la limitele sale, respingem filmul in mod automat doar pentru ca-l consideram ermetic sau fals pretentios? Cam aceeasi atitudine am avut-o si eu fata de Stalker la prima vizionare (e drept, eram mult mai tinar). Asta nu a insemnat ca am abandonat sau l-am respins pe motivul ca ar fi o basina artistica. Abia dupa 2-3 vizionari am inceput sa descopar filonul artistic. Pur si simplu unele filme nu sint facute pentru o singura vizionare.
Dupa cum mai spunea cineva pe aici, si Mulholland Drive e un film pe care-l vezi atunci cind il re-vezi.
|