[ulrich]

vorbeam despre experiente existentiale (iubire, munca, ura, suferinta), cele care aduc maturitatea, si, daca era adresat cuiva, textul meu raspundea indirect lui lieutenant (care stergea cu filmul pe jos invocand nush ce articol de ziar), da’ vad ca sare fiecare cu ce-l doare: dragobeta ca n-are carte de munca, celalalt ca n-a ciocanit destul..and so on.

si tot legat de asta, la inceput “k-19” imi parea a fi un film mai bun, dar pe masura ce scriu mai mult despre “thl”, imi dau seama ca e peste el ca maniera de constructie. in “k-19”, marinarii rusi erau impinsi intr-o situatie limita de la spate, fortati sa intre acolo fara sa apuce sa mediteze prea mult la conditia lor disperata. aici, dimpotriva, james este un tip matur, rece si calculat (nicicum un sinucigas), care matematizeaza riscul si isi ia toate masurile (asa cum ii spune si colonelului) sa nu moara si sa-si faca treaba pana la capat. un om care priveste hazardul si oroarea in fata si-i opune tot ce are mai adanc-uman in el, curajul si gandirea lui puternica in fata unei situatii imposibile…o necesitate inteleasa, ca sa mergem la hegel (care a spus-o inaintea lui marx), iar asta mi se pare atitudine de o virilitate care-l apropie de “ghost dog”-ul lui jarmusch. de asta mi-a placut filmul.