Originally Posted by illotempore2002:
Erai un copil usor nevrotic  in carti zice ca nervoticii care se spala des, compulsiv si cei care isi schimba hainele procedeaza astfel pt ca asta e modalitatea in care simt ei ca detin controlul si totodata prin care se simt superiori (ei sunt cei mai curatzi, restul suntem murdari, periculosi) . E mult spus ca ti se poate aplica tie in copilarie, insa cu inca alte cateva amintirimi-as putea da seama. Totusi tind sa cred ca ceva din obsesia pt spalat a mai ramas la tine, pt ca amintirea e foarte vie. Tu sa-mi spui daca e asa sau nu.
Legat de amintire. In primul rand ai invatat scarba de gandaci de bucatarie in casa, de la ai tai. De ce tii inca minte? Pt ca atunci ai pierdut ingrozitor de mult controlul si inconstient fiinta ta atat de pasionata de curatenie s-a simtit amenintata.
Am dificultati cu amintirea ta pt ca nu interactionezi cu nimeni, asa ca mai astept ceva.
|
illo, am tot intirziat sa-ti raspund sau sa mai scriu o amintire. Perioada aia de curatenie excesiva a fost o perioada, e adevarat ca am si acum reminescente

totusi nevrotica nu cred ca eram.
Pentru ca ai vrut o amintire in care sa interactionez cu altii... o sa ramin in aceeasi perioada.
Aveam aproape 6 ani. Poate n-ar trebui sa spun dar sint mezina cu un singur frate, mai mare cu citiva ani decit mine. De cind ma stiu ma joc mai mult cu baietii si aia mai mari decit mine.
Eram in fata blocului pe linga un grup de baieti cu cel putin 3-4-5 ani mai mari decit mine. Nu-mi amintesc deloc ce fel de joaca era, dar la un moment dat unul, cu vreo 6 ani mai mare decit mine, se ia de frati-meu si nu-mi amintesc exact cum au decurs ostilitatile dar mie nu-mi placea deloc ce se intimpla. Imi amintesc destul de bine grupul respectiv si cam toti fiind mai mari decit fratele meu se dadeau mai destepti, faceau valuri, se aliau iar el le inghitea intepaturile fara sa zica mare lucru. Fratele meu era foarte bun prieten cu unul sau 2 de acolo, dar in grupuri mai mari baietii se comporta diferit, ei stiu de ce

. El era un copil foarte pasnic, doar noi doi ce ne mai bateam si paruiam, in afara casei era cam mototol.
Cind am vazut ca nu se potolesc apele, fara sa zic nici un cuvint m-am aplecat, am luat o piatra de jos si am aruncat-o inspre baiatul cel mare, din pacate chiar in cap. I-am spart capul se zice, totusi a fost ceva superficial. Nu se astepta nici unul la asa ceva din partea mea, erau cel putin 6-7 baieti acolo. N-am fugit, n-am luat bataie iar fratele meu mucalit le spunea ca nu-s intreaga la cap sa ma lase in pace, adica ma proteja si el pe mine

. Nu-mi amintesc daca le-am zis ceva, banuiesc ca da, le-am zis sa-l lase in pace pe frati-mio si nici nu stiu cum am plecat de linga ei, banuiesc ca luata cu forta

.
In seara respectiva mama copilului a venit cu el de mina la usa noastra, la mama, sa-i arate ce i-am facut, sa ma pedepseasca. Eram ascunsa dupa usa de la bucatarie si le-am auzit ; baiatul nu a scos nici o vorba. Nici mama respectiva nu era foarte pornita, adica era o femeie destul de calma, dar mamei, careia bineinteles ca nici eu nici frati-mio nu-i spusesem nimic, nu-i venea sa creada. "Cum? copilul meu mic l-a batut pe vlajganul asta ?" Nu imi amintesc daca am incasat-o sau nu, ceva pedeapsa am avut sigur, cred ca totusi s-a terminat pasnic toata povestea si sprea placuta mea surprindere baiatul nu mi-a purtat pica niciodata, ba pot spune ca-i eram chiar simpatica.
Momentul de intensitate maxima: cind am pus mina pe piatra si am aruncat-o.
Sentimentul de acum: e destul de complex, nu regret ce am facut, adica incercarea de a face dreptate chiar daca nu ma privea direct conflictul, dar fiind putin mai matura imi dau seama ca putea sa iasa ceva urit, am auzit destule cazuri in care de la o joaca s-a ajuns la invaliditati pe viata si doamne fereste nu stiu cum as fi putut trai cu o asemenea povara. Pentru ca n-a iesit nimic rau pot, gindindu-ma la intimplare, sa zimbesc si sa fiu multumita ca am avut o copilarie normala.
...
Am avut un profesor de sport care zicea ca un copil care n-a spart un geam ala n-a fost copil; eu nu ma pot plinge de asta
