[SoX]

@Pitbull, in timp ce iti analizam elaborioasa cronica, dandu-ti dreptate in mare parte asupra modului receptiv fata de film, am dat de o chichita

Alejandro trişează cu adevărul documentar la modul cel mai neruşinat, făcând-o pe Hypatia atee, când izvoarele o atestă ca politeistă (sau "păgână", în limbajul uzitat).

Tin minte o discutie mai veche purtata cu un batran ateu ce fusese coleg de salon intr-un amarat de spital tipic romanesc. Nu stiu exact de cate culori pot fi si ateii astia, sau daca au conceptii diferite unii fata de altii, insa batranul ala m-a facut sa inteleg ca ateii se diferentiaza de crestini nu numai prin neacceptarea unui stapan spiritual ci si prin elaborarea diferita a timpului. L-am rugat sa-mi explice conceptia lui fata de crearea Universului si a Pamantului, ce explicatie are din perspectiva unui ateu. Am primit un raspuns de-o maniera pasiva, spunandu-mi ca nu a cautat o explicatie logica ci doar pentru el exista inceput si sfarsit excluzand categoric evolutia Universului de la Big Bang incoace cat si Facerea Lumii de catre Dumnezeu dar si teoria vietii de apoi sau cea a reincarnarii spirituale. Si a adaugat faptul ca nu are un tel in viata in afara de familie si ca isi urmeaza viata intr-un mod pasiv fara a cauta raspunsuri pentru anumite intamplari la care a fost martor sau implicat direct.

Probabil ma vei intreba ce legatura exista intre ce-am scris mai sus si afirmatia citata din cronica ta.
Faptul ca Hypatia si-a dedicat toata viata studiind astronomia lasand la o parte viata spirituala nu o face o ateista desavarsita, ci isi creeaza propria credinta. Chiar ea afirma acest lucru:
"Sinesio, tu nu te îndoiesti de credinta ta. Nu o poti face. Eu sunt nevoita s-o fac." (referindu-se la "credinta" ei)
Pe ea o intereseaza ordinea in univers, cautand un raspuns logic la toate intrebarile existente in acea perioada despre stiinta in domeniul fizicii. Deja obsesia atinge stadiul de credinta . Din acest punct de vedere este o mare diferenta dintre ateul pe care l-am dat drept exemplu si Hypatia.

Cat despre Agora, tind sa cred ca Alejandro Amenábar a atins punctul de cotitura sau mai bine zis, a expus momentul in care religia s-a dispersat in mai multe clase. Drept dovada impartirea Alexandriei in trei repere religioase: crestinismul, iudaismul si politeismul. Si de aici un intreg arbore plin de crengi unele mai incalcite ca altele.
Si nu in ultimul rand regizorul nu a incercat "sa dea cu pietre" intr-o religie si sa o "protejeze" pe cealalta. A lasat de inteles faptul ca fiecare religie are dreptatea ei sau ma rog... vrea sa si-o impuna, din nefericire prin varsare de sange. Si nu sunt de acord cu abordarea filmului ca fiind unul ateistic. Orasul Alexandria expus in film este similar cu Israelul de azi.