[paul1ca]

Cand aveam in jur de 8 ani,baietii mai mari din cartier mi-au dat sa trag un fum de tigare(de atunci nu am mai pus gura pe tigara),iar dupa ce am tras acestia m-au amenintat ca or sa ma spuna mamei,si eram speriat de moarte sa nu iau o bataie zdravana sau altceva.Iar zi de zi ma santajau sa aduc mingea(eram singuru copil din cartier cu minge) sa jucam fotbal,ma trimiteau sa le iau tigari,sa le aduc apa si ma simteam foarte neajutorat.Intr-o zi,mi-au spus ca au fost la mine acasa si i-au spus mamei mele ca am fumat,eram total panicat.Am fugit imediat acasa,si cand am ajuns mama nu aflase nimic,eram usurat dar si nervos.Si mi-am luat inima in dinti,si i-am spus mamei exact tot ce s-a intamplat.Aceasta m-a iertat,si i-a certat foarte rau pe baietii ei.Punctul culminant a fost dupa ce am spus adevarul am avut o stare de usurare,si ma bucuram ca nu am fost certat sau pedepsit.Ma simsteam ca mi-am reluat viata inainte de primul fum de tigara.