illo, te deranjez si eu cu o amintire.
Aveam 5-6 ani - n-am inteles niciodata de ce imi amintesc asta, dar de fiecare data cind cineva pomeneste de amintiri din copilarie aproape invariabil asta e una din primele care-mi vin in cap. Eram in casa, in apartament. Apartamentul avea un hol lung, era aproape vara si holul era neluminat. Am vazut o giza pe jos si am gindit: "o albinuta moarta" si eram plina de compasiune pentru albinuta, asa ca m-am aplecat s-o ridic, am pus-o grijulie, ca si cum ar fi fost un ritual sacru in palma si ma indreptam prin sufragerie, spre balcon, unde vroiam sa arunc albinuta in fata blocului, sa-i redau locul in natura. Chiar in momentul in care am pasit pragul usii de la balcon, unde era mult mai multa lumina decit pe hol, m-am uitat ce tin in palma si am constatat ca era un gindac mort, din ala de bucatarie si am avut cea mai mare oroare, oripilare si scirba din viata mea de pina atunci, pentru ca am pus mina pe ceva atit de murdaritor si injositor. Punctul culminant e cel in care am descoperit gindacul din mina mea. Sentimentul de acum, la aducerea aminte e neutru; scirba nu-mi mai e, nu retraiesc momentele de atunci. Oricum pina in momentul asta n-am povestit nimanui intimplarea asta, daca pot s-o numesc intimplare si curiozitatea mea e de ce o am inca in minte.
Ce fel de copil eram pe atunci? Ca sa te ajut in identificare, pot sa-ti spun ca daca mi se murdareau rochitele cu cele mai invizibile pete imediat veneam in casa sa ma schimb. Mama saraca era disperata pentru ca veneam citeodata de 2-3 ori in jumata de ora.
Mi-am mai revenit mai tirziu
