|
Fără offtopicăreli din nou.
On:
- Lasă-le dracu de semne, Doamne iartă-mă! şi hai să aflăm ce se întâmplă, spuse Ingrid apropiindu-se de uşă.
- N-are rost, e încuiată.
- Şi noi cum am intrat aici... şi unde suntem şi ce ..., dar nu reuşi să îşi termine întrebarea că izbucni în plâns. Se îndepărtă de uşă înspre un colţ al depozitului unde să îşi tragă sufletul. Se simţea epuizată, dar ajunsă acolo înmărmuri, faţa i se albise... apoi leşină lângă cadavrul fiicei sale.
__________________
E prea clişeic să spui că e clişeic.
Last edited by vave : 11 Mar 2010 at 18:34.
|