[corinka]

Cand eram la gradinita, in fiecare dimineata incepeam ziua jucandu-ne, avand la dispozitie diverse jucarii. Intr-o zi, eram prin grupa mijlocie, deci aveam vreo 5 ani, am avut o disputa pe o jucarie cu un baiat. Tin minte ca il chema Marcel si era genul de copil antisocial, agresiv, care batea copiii, toti ii stiau de frica. Pe mine nu ma batuse niciodata, nu avusesem tangente cu el. Se cam batea cu baietii.
Nu mai tin minte ce jucarie sau ce joc era, nu mai stiu nici cine l-a luat primul – eu sau el – tin minte doar ca am inceput amandoi sa tragem de respectivul obiect. Imi amintesc ca la un moment dat l-am impins si a cazut. Nu am rationat deloc, in mod normal m-as fi temut de el, dar cred ca am fost prea nervoasa ca sa mai rationez.
Acesta este momentul pe care il consider cel mai important in amintire, batausul grupei trantit jos, cazut pe burta, iar eu peste el, cocotata pe spatele lui.
Sentimentul a fost oarecum de satisfactie, dar nu atat pentru ca l-am invins, ci mai degraba pentru ca il umilisem, l-am demascat si i-am distrus imaginea de tip dur, am distrus un mit, parca nici mie nu imi venea sa cred ce se intamplase, nu ma crezusem in stare de asa ceva.

Ma mai gandesc la vreo doua intamplari, probabil ca una singura nu este suficient de relevanta.

Nu cred ca mergeam inca la scoala, eram inca pe la gradinita si ma jucam intr-o zi in curte. Ma jucam cu o bucata de lemn, desprinsa dintr-un podet pe care il aveam in curte. Intre noi si curtea vecinilor era un gard, care era destul de inalt, iar tata ne construise un podet (de fapt, o mica platforma) ca sa ne urcam pe el pentru a ne putea juca la gard cu fetita vecinilor.
Tin minte ca ma tot duceam spre casa, deschideam usa si aruncam latul in hol, spre enervarea buncii mele, care il arunca inapoi in curte. Dupa ce intra inapoi in casa, repetam operatiunea si fugeam iar, razand, in curte.
Amintirea cea mai intensa: bunica mea stand in pragul usii, certandu-ma nervoasa, nervii ei.
Sentimentul: eram tare amuzata de situatie, motiv pentru care repetam gestul.
Evident, acum realizez ce idioata eram sa o enervez pe buni, dar atata ma ducea mintea pe vremea aceea!


Eram in prima zi de scoala, iar invatatoarea era imbracata intr-un halat negru. Directorul a chemat-o in fata si a inceput sa strige lista cu elevii din clasa ei. Prima strigata a fost prietena mea din gradinita, al doilea era un tiganus ramas repetent din anul anterior (ulterior am aflat ca era repetent), iar eu am fost a treia.
Amintirea principala: imaginea invatatoarei imbracata in halat negru
Sentimentul: indiferenta (nu am avut nicio traire deosebita, ulterior am placut-o pe invatatoare, dar atunci nu mi se parea nici blanda, nici rea, nici nu ma speria deloc culoarea neagra a halatului ei, chiar ii venea bine, iar eu eram multumita ca sunt in clasa cu prietena din gradinita, dar cu privire la prima zi de scoala nu imi amintesc sa fi trait vreo emotie deosebita, desi asteptasem cu nerabdare sa merg la scoala).


@Pitbull
Oare o fi vreo legatura intre faptul ca matusa ta a carei imagine ti-a ramas in amintire a jucat rolul Magda intr-un film, iar personajul feminin din filmul tau se numea tot Magda, iar unul dintre atuurile actritei erau tocmai ochii frumosi?

@Windom
Eu nu chinuiam bebelusi, dar, impreuna cu niste prietene, mai capaceam din cand in cand o fetita mai mica decat noi.