Originally Posted by vave:
Scrisesem ce şi cum, dar mi-a dat blank, deci o iau de la capăt:
Aveam 7 ani, proaspăt împliniţi şi eram imobilizată la pat din cauza unui accident ce contează mai puţin. Era după-amiază şi fratele meu, vine fugind la mine şi îmi spune că trebuie să ies afară să îmi arate ceva. Eram necăjită că nu pot face asta, prin urmare el m-a luat în cârcă şi m-a dus afară să îmi arate ceea ce urma să devină primul meu curcubeu. Acesta cred că este momentul cel mai intens, faptul că am văzut curcubeul, iar ca sentiment unul de bucurie pentru că văzusem cel mai frumos lucru din lumea asta.
Oare am înţeles bine cerinţele?  |
Perfect, Vave! Ai nota zece pe semestrul asta!
Esti mezina familiei? Mergeai la scoala deja?