Eram la tara la bunici, aveam 7 ani... Sincer, nu stiu de ce, dar simt mereu ca de acolo a inceput viata mea. Adica mai devreme de 7 ani, nu-mi aduc aminte nimic
. Tin minte ca eram in niste pantaloni scurti (era vara) mulati si ma jucam prin curte cu o funie. Ma urcam pe un cotetz si aveam o funie legata de copacul de langa el. Si ma tot urcam pe cotetz si ma dedeam jos pe funie pana m-am dezechilibrat si am cazut. M-am trezit in casa, cu bunica langa mine. Si parca de acolo a inceput viata mea, incet, incet....
L.E: Aveam un sentiment de libertate, nu stiam de nimic, doar de clipa aia, si ma bucuram din plin. Nu aveam greutatile de azi, nu ma apasa pe umeri o a doua zi, eram eu, doar eu si gandurile mele, si NIMIC in urma mea. Parca ar fi fost prima zi din viata mea, chiar daca aveam 7 ani
.
Momentul cel mai important a fost cand m-am trezit, cred... pt. ca de acolo incoace imi amintesc aproape tot ce s-a intamplat...
e bine acum?
