Hmmm, ce mi-a plăcut la film [exceptând imaginile din avion pe care le-aş fi vrut mai multe], este exact ideea că în "lupta" om-tehnologie într-o oarecare măsură câştigă umanismul. Fiecare a trecut prin eşecul personal fie plângând, fie zâmbind, lucru firesc, deşi văzut tot mai des ca o slăbiciune [chiar cred că zâmbetul - prezent în toate felurile lui - este un laitmotiv al filmului]. Au fost câteva replici chiar haioase dintre care vreau să o amintesc pe:
No one's got any manners any more. Pusă în context este definiţia concretă a înspre ce ne... îndreptăm.
