|
O sa o spun de 1000 de ori: The Hurt Locker e un imens pas inapoi fata de nivelul impus de Generation Kill. La toate capitolele, inclusiv acea presupusa impartialitate pe care o vad unii in filmul lui Kathryn Bigelow.
In GK sunt scene care prezinta cruzimea razboiului fara sa faca din americani niste eroi, chiar dimpotriva uneori, se prezinta ce vedem si la stiri, in razboi mor civili, chiar ucisi de americani, din diverse motive, pornind de la simpla plictiseala a unui hill-billy, pana la accidente stupide, comunicare defectuoasa, sau ordine date in necunostinta de cauza. Si toate astea fara sa prezinte armata americana nici intr-o lumina proasta, nici intr-o lumina buna, ci intr-o idee reala, anuma ca armata e facuta din oameni, si in situatii limita unii fac ce trebuie sa faca, altii nu. Realitatea razboiului nu e cu baieti buni si cu baieti rai. Iar preocuparea numarul 1 a soldatului e siguranta sa si a camarazilor sai. Nu exista fapte de vitejie vecina cu nebunia.
In fine. Ce ne arata THL? Un super-soldat, preocupat din cale afara sa salveze civilii, uneori punand in pericol viata camarizilor sai. Si o scena lacrimogena in care isi cere scuze fata de un atentator sinucigas ce s-a gandit ca poate e mai bine sa nu sara in aer, pentru ca e om bun si are familie, si bla bla. Faza cu "I'm sorry, I'm sorry" e de tot rahatul. De ce naiba ti-e sorry? Dar toata ideea e sa provoace empatie lacrimogena, ca uite mama ce bun la suflet e soldatul american.
Filmul e bunicel, de acord, te distreaza, si e cool, dar nu merita in nici un caz toti laurii cu care a fost acoperit. Pentru ca e pacat ca se revine la aceleasti tipuri de filme propagandistice, gen Rambo. Apocalipse Now nu a luat Oscarul, si sa ia telenovela asta?
|