[Dragomara]

Nu am timp să povestesc totul, dar nici nu vreau să râd singură: eram într-un grup de intelectuali români contemporani, care luaseră, nu ştiu prin ce "miracol" înfăţişare canină. Singura fiinţă umană eram, evident, io. La un moment dat, în toiul unei discuţii, Mircea Cărtărescu - câinele - ridică unul dintre picioarele din spate şi... urinează pe... mine!