|
Hai, mä, Cori, ce nu stii?
Ex-userita noasträ din Buzäu, care semna aici cu "Pauline Kael", într-un puseu de osanale delabrate, a spus cä noi suntem niste "buruieni pipernicite în umbra copacului falnic" care e obiectul adoratiei ei. Oscilatia între comic si tragic a acestui orgasm grotesc era atât de dramaticä, încât a declansat reactia în lant descrisä mai sus.
Oricum, retine cä stilul e doar un instrument al criticului (literar, de film, etc.). De exemplu, degeaba are un cronicar de artä condei si e un dictionar-de-buzunar ambulant, dacä îi lipseste capacitatea de a asocia inteligent datele, facultatea elaborärii, unor argumente logice, eruditia - si, mai ales, detasarea obiectivä, impartialitatea necesarä unei judecäti juste - aspect pe care tu, ca om al legii (si, poate, viitor magistrat), îl cunosti chiar mai bine decât mine. In fond, un critic e un judecätor - si cum sä poatä el judeca drept o operä de artä, dacä în locul unui profil cortical, rational, judicios, are unul thalamic, emotiv, absolutist? De aici, partial, si explicatia subrezeniei funciare a unor idoli cu picioare de lut de pe tarla.
(NOTA: Date fiind anumite precedente deranjante, atrag atentia cä explicatiile de mai sus, din paragraful privitor la breasla criticilor, sunt generice si obiective, färä a contine nici o nominalizare, iar cei ce se hazardeazä sä identifice în ele si alte semnificatii o fac pe propria räspundere - din toate punctele de vedere! Vremea politicii lui "asta se poate interpreta" a apus de douäzeci de ani si mai bine - aviz toväräseilor!)
|