[Pitbull]

Evident, animalele si plantele nu pot ajunge în "iad" - le lipseste discernämântul, deci si "päcatul". Efectiv, ele fac exact ceea ce le-a spus Dumnezeu: "cresteti si vä înmultiti". Nu se abat nici cu o iotä.

E o naivitate puerilä sä consideräm "imperfecte" sau "gresite" diverse incidente aparent nedrepte, cum ar fi moartea unui copil (eventual chiar în chinuri, bolnav, maltratat, etc.); face parte dintr-un desen incomparabil mai amplu, la care e clar cä nu avem acces (prin propriile noastre puteri, atât de perceptie cât si de conceptie). Dau doar niste exemple: poate cä scurta lui viatä era necesarä în programul karmic al mamei, sau al tatälui, ca sä rezolve acolo niste probleme; si, evident, acel copil nu poate fi considerat un "sacrificat" - dimpotrivä: suferinta de acum se va compensa într-o existentä viitoare (sau, complementar, de fapt a achitat o datorie karmicä anterioarä). N-avem de unde sti - tot ce putem sti e cä toate sunt incomparabil more than meets the eye.
O bunä prietenä a mea, de exemplu, nega existenta lui Dumnezeu... de ce credeti? Fiindcä a cäzut pe spate si s-a lovit îngrozitor la cap! "...Si nu fäcusem nimic! Dacä exista Dumnezeu, m-ar fi salvat!"
In schimb, am o familie de prieteni, al cäror copil s-a näscut orb (cu dezlipire congenitalä de retinä). Singura lui sansä a fost o operatie pe retinä, în sträinätate. A ratat. Orb va rämâne toatä viata (cel putin, pânä la inventarea ochilor bionici). E inteligent, sensibil, cultivat, cântä la pian cu un real talent. Iar pärintii lui au o credintä nesträmutatä în Dumnezeu! Si nu-s nici fanatici, nici exaltati, nici trogloditi gregari - sunt niste intelectuali de rasä, echilibrati, rezonabili... Atâta doar cä-i duce mintea sä vadä mult mai departe de interesele si cauzalitätile imediate...
O altä prietenä, la care tin enorm, s-a näscut cu o orbitä goalä. Are un ochi de sticlä - si asteaptä si ea protezele bionice. Iar în continuare... credinta ei în Dumnezeu, si profilul intelectual, moral, cultural, corespund perfect familiei descrise mai sus.
E usor sä ai o viatä ocrotitä, sau mäcar normalä, cu bune si rele, si sä te îndoiesti de Dumnezeu doar pentru a te da empatic cu cei loviti foarte greu de soartä. Mult mai greu e ca tu însuti sä fii cel lovit, si totusi sä-ti pästrezi credinta - nu orbeste, nu habotnic, nu ca un robot sau sclav, ci în mod constient, inteligent, responsabil.

L.E.
Apropo, cu Cartea lui Iov cum stäm...?