[buticut]

Cred ca Pit se referea la partea cu ALS. Nu am spus ca sunt un credincios in adevaratul sens al cuvantului,m-am certat de prea multe ori cu Dumnezeu ca sa afirm asta si probabil candva imi voi primi pedeapsa si ma tem de acea zi. Probabil asta ma defineste ca fiind membru al taberei credinciosilor,faptul ca imi este frica de el. Cred in el pentru ca vreau sa cred ca exista si simt ca exista ceva mai presus de noi care ne vegheaza, insa credinciosii absoluti pun pe seama lui toate lucrurile bune care li se intampla in viata, in timp ce eu cred ca omul este responsabil in mai mare parte pentru norocul lui decat Dumnezeu,norocul sau ghinionul si-l face in principiu cu mana lui. Sarbatoresc sfintii,mai tin post din cand in cand,mai frecventez Biserica. Cred si in viata dupa moarte,sigur,intr-o alta forma, dar sufletul nu ti-l pierzi niciodata.De moarte nu mi-e frica, mi-e frica doar de ce se intampla dupa ea, de locul unde voi ajunge si de ce se va inampla cu persoanele care m-au iubit si care au ramas pe pamant.

Imi amintesc cand eram mica si ii spuneam mamei ca nu pot crede in ceva ce nu pot vedea si ea imi spunea ca fara el nu as fi venit pe lume,ca lui ii datorez totul si sa nu ii pun existenta la indoiala. Am primit o educatie crestina si am invatat sa cred in el fara a pune prea multe intrebari, dar diverse evenimente m-au facut sa cred de asemenea ca Dumnezeu din cand in cand doarme si nu ne asculta tot timpul. De aceea spun ca am nevoie sa cred in el,daca nu as face-o,as fi convinsa ca lumea e pierduta si ca nu mai avem nicio scapare.