Originally Posted by Pitbull:
Mäi danT (Ali Gheri, cumva...?  ) |
Nuuu, n-as indrazni...
Originally Posted by Pitbull:
|
unde stätusi chitit pân-acu'?
|
Nu prea ma omor cu forumurile/blogurile ("aportul" meu nu va fi cine stie ce - am doar mici pusee, dupa care dispar cu lunile si cu anii), si vazui ca sinteti cam (prea) certareti pentru gustul meu (mie nu-mi prea plac certurile - decit cind sint de idei)...
(Vezi ca daca ma mai flatezi mult o sa ma inrosesc tot - na, ca m-am inrosit deja
- si o sa ma fac de ris...
)
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
3 tzutzea batea cimpii (uneori, cu gratie)
|
Curat cimplii! Cite lacuri secate si vai adinci nu se pot umple cu enormitatile sale...
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
ma vad nevoit sa repet: ma declar agnostic
|
I know, i know (ca te citesc prin presa de ceva - multa - vreme). Vorbeam - de ateismul militant (ala "evenghelic", "apostolic", "ecumenic") - pentru acei tineri care citeaza aiurea din Eliade, care cad prea repede - si prea usor (atit de repede si atit de usor incit nici nu mai apuca sa treaca printr-o forma - sau alta - de gindire) -,influentati mai mult de trendul ideologic la moda decit de vreun autentic impuls interior, in apostaziile de tot soiul ale nihilismului contemporan...
Cu agnosticistii chiar n-am nimic! Doar ca ma enerveaza ca fac ce fac si - lipsiti de orice modestie - tot in centru se plaseaza, victemele predilete ale ambelor "sectarisme"... (Adica de ce numai tu si numai tu in centru? Asta ma enerveaza!
)
(Si acum a mai aparut si marius_em, sa mai fure si el nitica frisca de pe tort! Bai, ce oameni...
)
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
asta inseamna k nu am dovezi nici k dzeu exista, nici k el nu exista
|
Nici nu vom avea prea curind! Dar tocmai asta e pariul credintei. Ce sens ar mai avea daca adevarul ei ar fi de domeniul evidentei? (Ce rost ar mai avea o opera de arta daca esenta ei ar fi integral inteligibila, complet transparenta pentru mintea si simturile noastre?) O cheie a credintei, ca sa zic asa, ar fi ca trebuie asumata
in pofida evidentelor... (Si cind a fost vreodata vreun adevar - important, serios, greu de sens, ca sa zic asa - de ordinul evidentei pentru fiintele imperfecte care sintem?
)
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
tocmai de aceea, atit convingerea teista, cit si cea ateista mi se par la fel de absurde.
|
Nu stiu, nu sint sigur... (S-ar putea sa aiba dreptate - vorba rabinului - si una, si alta. Si agnosticismul.)
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
in ce ma priveste, ‘ipoteza dzeu’ nu-mi foloseste la nimic, pragmatic vbind. este o decizie luata la rece ; nu iau – niciodata – decizii ‘la cald’...
|
Hmm, nu stiu ce sa zic. Te invidiez ca poti fi atit de
cool...
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
diferenta fata de ‘icoanele consumului’ (vezi marilyn) este uriasa : marilyn a existat, am vazut-o, deci pot spune k ’imi place’ etc.
|
Ce sa spun... Asta cu simturile care ne pot insela - si o si fac! - e problema ampla (si veche de cind scolile de intelepciune)... Si curcubeul se vede, desi nu exista, si energia neagra exista, desi nu se vede...
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
de altfel, consumismul nu propune nicio ‘transcendenta’, ceea ce mi se pare de bun-simt
|
Mie absenta unei "transcendente" mi se pare mai degraba un minus decit un plus - o saracire. (Si oricum, o iluzie. Orice creator adevarat - fie el credincios, ateu ori agnostic - propune, prin insasi prezenta operei sale in lume, o "transcendenta"; care, daca nu e neaparat de ordinul metafizicii traditionale, e macar de ordinul sensului atribuit de el insusi acelei opere - si acelei energii care-l determina sa se puna in lucrare, ca sa zic asa. Altfel nu se poate. Fara raportul de trancendenta nu ar exista decit "fast food" - da' si ala are "trancendenta" lui (care e profitul) .
Si consumismu propune, totusi (si el - inevitabil) o "transcendenta", sau cel putin ceva care sa tina loc de trancendenta: este
principiul placerii - zeitatea, ca sa zic asa, cu care-am vrea sa murim de git zilnic... (Si care e, vai!, la fel de capricioasa - fata cu asteptarile noastre de neofiti - ca orice zeitate care a precedat-o.
) (Iar daca n-a dus inca la razboaie... a avut grija deja sa-i piarda pre multi... Zic si eu.
)
Pe mine ma interesa - de aia am intrebat cu filmul (care agonizeaza) - cum
acelasi principiu face din unii niste rafinati, iar pe altii - cei mai multi - ii timpeste si ii pierde definitiv in subcultura "junk & fast food"... Adica, daca nu principiile sint
in sine proaste ,
ce anume (din ele sau din consecintele lor) le si ne strica? Nu ti se pare o stranie ironie a sortii ca taman principiul caruia ii sacrifici atitea, va sfirsi prin a sacrifica el insusi arta in care ai crezut?