Într-o epocă în care
political correctness-ul, „pildele” şi „învăţămintele” sînt la mare preţ la Hollywood (îţi poţi da seama de lucrul ăsta doar consultînd lista de nominalizaţi la Oscar pentru Best Picture anul ăsta), pare o dovadă de curaj extrem (nesăbuinţă?) să vii cu un film care nu oferă nici un fel de lecţii de moralitate, cum e cazul lui IB. Ori lucrurile nu stau chiar aşa?
Păcătuieşte Tarantino atunci cînd nu-l face pe Landa la fel de demonic cum era Amon Goeth de exemplu? Eu zic că nu. Dimpotrivă, face personajul mai interesant. E o chestie foarte subtilă aici. În scena de la început, atunci cînd Landa îi explică raţionamentul său acelui fermier, ţăran, ce o fi fost, noi, ca spectatori, îi dăm dreptate (e ca în bancul ăla cu logic? Logic.). Adică, nu poţi dărîma un raţionament solid, doar de dragul unui principiu moral. Aşa că, făcîndu-ne părtaşi la raţionamentul lui Landa, Mr. T ne aduce pe noi, ca spectatori, la acelaşi nivel de moralitate cu al unui ofiţer nazist... Probabil dacă era doamna Bigalow la cîrmă, aveam parte de o secvenţă lămuritoare în care familia fermierului era fie măcelărită, fie scutită, cum promisese de altfel Landa. Doamna Bigalow oferă pilde anul ăsta. Domnul T. se opreşte acolo unde trebuie. I-a măcelărit? I-a scutit? Who gives a fuck???
Remarcaţi cît de stilaţi sînt prezentaţi germanii (the bad guys) în raport cu americanii (the good guys). Landa vorbeşte vreo 4 limbi străine. The Bear Jew iese dintr-o peşteră cu o bîtă în mînă, precum Omul Cavernelor şi îi zdrobeşte capul unui fritz care, vorba rămînă între noi, moare cu mai multă demnitate decît afişează the American Jewish Nazi hunters în întreg filmul. Sînt mai sălbatici naziştii decît americanii (Aldo, la un moment dat, se comportă destul de neortodox cu Bridget von Hammersmack, să nu mai vorbesc de faza cu Swastika)?. Sau orice rău e permis atunci cînd te lupţi cu răul (ăsta e slogan a la Guantanamo by the way)?. Nu prea v-ati gindit la dimensiunea morala, este?
De ce m-am legat de chestia asta cu moralitatea? Pentru a demonstra că IB poate să fie privit mai mult decît o simplă joacă de-a războiul a unui copil teribil. Există şi un pic de substanţă acolo, dacă privim lucrurile mai îndeaproape? Cîtă? Asta să hotărască fiecare... Mai multă decît în cazul Avatard-ului oricum...