Convorbiri cu Octavian Paler de Daniel Cristea-Enache
A fost prima carte la care de la bun început ştiam că, la sfârşit, personajul principal moare [ultima sa replică a fost în 29 aprilie 2007, el murind în 7 mai].
Mi-a plăcut enorm, deşi pe alocuri "dialogul" dintre cei doi a fost greoi pentru mine din simplul motiv că perioada predecembristă mă depăşeşte. S-a "simţit" faptul că Octavian Paler nu a mai apucat să îşi editeze răspunsurile prin faptul că în anumite paragrafe se repetă. Totuşi nu o face într-o manieră deranjantă. Aduce numeroase referiri la cărţile sale, iar aici am mari lacune, pe care intenţionez să le rezolv.
Nu mi se mai întâmplase de multă vreme să lăcrimez citind o carte. În toamna lui 2006 se întreba retoric dacă o fi ultima lui toamnă... momentul acela mi-a dat fiori pe şira spinării.