|
Mica mea recenzie:
Lupta cu compromisurile – "Up In The Air"
Un altfel de corporatist
Noul film al regizorului american Jason Reitman spune povestea lui Ryan Bingham, un barbat de 40 ani, a carui meserie este sa concedieze angajati ale unor firme si corporatii din diferite orase de pe teritoriul Americii.
Acesta calatoreste in jur de 300 de zile pe an, iar caminul sau este impartit de catre restaurantele aeroporturilor si camerele de hotel.
Desi pledeaza cu succes pentru o viata lipsita de implicatii familiale si emotionale, eroul nostru isi consuma putinul timp liber printre one night standuri si cocktailuri alcoolice fara a reusi sa atinga stadiul linistii interioare.
Reitman ( care este si co-scenarist) ramane fidel temelor sociale pe care le abordeaza cu un ochi proaspat si inedit ca in celelalte doua lung-metraje ale sale “Thank You For Smoking” si “Juno” si pe satirizarea acida, dar in acelasi timp fina a societatii americane contemporane incapabile de a-si asigura un echilibru moral de durata.
De data aceasta regizorul si-a indreptat atentia asupra corporatistului modern si stilat care isi mascheaza ferocitatea prin sarm si eleganta.
Interpretat nuantat de catre George Clooney, protagonistul filmului Ryan Bingham este un om care se lupta cu compromisurile intr-un sistem incapabil sa il perceapa la adevaratul sau potential. Potential care este fructificat in directia gresita izolandu-l pe acesta de specialele little things de care ar trebui sa se bucure.
Ii dau replica Anna Kendrick in rolul unei tinere ambitioase care vrea sa ii calce pe urme si Vera Farmiga intr-o aparitie de efect in rolul femeii din viata lui Bingham si care dezvolta cu acesta o relatie ciudata care se afla la limita dintre conventie si legatura serioasa.
Prin peisaj isi mai fac aparitia J.K. Simmons in rolul unui anagajat debusolat proaspat concediat, Jason Bateman in persoana unui functionar batos si ironic si Sam Elliott intr-un cameo sclipitor – capitanul avionului care ii inmaneaza protagonistului premiul pentru zece milioane de kilometri zburati alaturi de compania lui.
Scenariul fenteaza inteligent tezismul obositor al multor pelicule de gen, iar stilul regizoral dovedeste o anumita impartialitate oarecum contrastanta cu intensitatea personajelor.
Povestea nu lasa loc de happy-end reusind astfel sa evita sentimentalismul grosier si gratuitatea ieftina.
De asemenea filmul se prezinta bine si la celelalte departamente prin imaginea placuta apartinand lui Eric Steelberg care prin cadre fixe, dar si planuri generale induce un calm curat, montajul semnat de catre Dana E. Glauberman eficient si corect pe tot parcursul filmului si coloana sonora compusa din cantece soft care intensifica dramele emotionale ale personajelor.
Se pare ca Jason Reitman a reusit sa iasa in fata printr-o viziune inedita si sarcastica la adresa lucrurilor ce ne inconjoara, lucru demonstrat inca de la primul sau film, iar parcursul sau remarcabil lasa in urma niste pelicule solide completate si de aportul unor povesti bine ancorate in realitatea cotidiana.
Ca si in cazul lui “Up In The Air” care reuseste cu brio la toate aceste capitole.
|