[paul_aramis]

no, dragomaro, apăi dacă nici nu-ţi plac ardelenii, nu le ştii nici bancurile. iote cum devine ăsta:

Doi tineri ofiţeri de securitate, fii de ţărani din bărăgan, sunt trimişi să îşi facă stagiul într-un sat din inima Ardealului. Încercând ei să se acomodeze cu vorba locului, nu reuşesc să înţeleagă când se foloseşte rău şi când bai. se duc ei la badea Niculae să îi lămurească. şi iată ce răspuns primesc:
-Apăi dragii moşului cum să vă zîc io? Ia'n uite, o ideţi voi pe lelea Saveta, trecând pe colo prin vale?
- O vedem.
- No şi vedeţi dumniavoastră bolovanu' ăla mare care stă atârnat de culmea dealului, mai-mai să se prăvale?
- Îl vedem.
- No apăi ia gândiţi-vă că vine aşe o pală mare de vânt şi să porneşte bolovanu' la vale, pchică taman păste lelea Saveta şi o omoară. De rău a hi rău, că-i şi ea un suflet de om, da' n'a hi bai, căi de-o sută de ani, ş-o trăit traiu' ş-o mâncat mălaiu'
- Aha, fac ăia.
- No amu' ia-n pun'ţi-vă dumniavostră în locu' lelii. Apăi dacă pchică bolovanu', de rău n'a hi rău. Da' a hi un bai!