[paul_aramis]

Jurnalul unui bărbat de peste 40 de ani:

Din cauza serviciului meu sedentar şi în consecinţă a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal într-o sală de sport. Am acceptat bucuros şi chiar m-am dus personal să mă programez. Mi-au dat o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o profă sculpturală de 26 de ani, model de 'echipament' sportiv după câte
mi-am putut da seama după afişele lipite pe pereţi. Ea mi-a explicat ca ar fi util să-mi notez într-un carneţel experienţele pentru a putea observa eu însumi progresul. Zis şi făcut şi acum as vrea să vă împărtăşesc şi vouă cele... păţite.

Prima zi: M-am sculat la 6 dimineaţa cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat că să mergi la sală dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo şi am văzut că Nadia mă aştepta. Părea o zeiţa greacă, ochi verzi şi un surâs uriaş, cu buze cărnoase şi spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele şi mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă... Şi-a făcut griji pentru că i s-a părut pulsul meu un pic accelerat dar am profitat ca să-i fac un compliment şi i-am zis că era din cauza ei, pentru că purta un costum de lycra care-i intra în poponeţ. Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecţii de aerobic la finalul zilei mele de exerciţii. Nadia mă menţinea motivat să-mi fac abdominalele în ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi: Am băut doua ceşti de cafea şi într-un final am reuşit sa ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu faţa în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal şi pe urmă s-a mai şi hazardat să-i pună nişte greutăţi! Pe banda de alergat picioarele îmi erau cam moi dar am reuşit sa fac un kilometru. Surâsul său aprobator şi ocheadele ei au făcut să merite osteneala... Mă simţeam grozav. Era o viaţă nouă.

A treia zi: Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinţii a fost punând periuţa de dinţi pe chiuveta şi mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc uşor: până şi pentru a frâna maşina ma dureau şi f..... din cur ... Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu... Nadia şi-a pierdut un pic răbdarea cu mine pentru că a considerat că strigătele mele deranjau pe ceilalţi asociaţi ai clubului. Ca să fiu sincer vocea ei mi se părea cam acută aşa devreme
dimineaţa şi când ridica tonul devenea nazală ... şi foarte supărătoare. Mă dor c..... când merg pe banda alergătoare şi în consecinţă Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o maşina care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariţia ascensoarelor? Ea mi-a zis ca o să mă ajute să fiu în formă şi să mă bucur din plin de viaţă. Altă imbecilitate de-a ei...

A patra zi: Nadia mă aştepta cu nenorociţii săi ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal şi cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson în Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere, exact timpul de care am avut nevoie pentru a-mi lega şireturile de la adidaşi. Cretina m-a pus să lucrez la aparate dar când a fost un pic neatentă am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute şi drept pedeapsă m-a pus să vâslesc şi ... mi-a scăpat un pârţ pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simţit mai ruşinat.

A cincea zi: O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă fiinţă de pe lume. Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier. Dacă aş mai avea o bucăţică de corp care să nu mă doară i-aş trage şuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepşii. EU NU AM TRICEPŞI. Şi dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii să nu-mi dea nenorocitele de haltere şi nimic altceva ce cântăreşte mai mult decât un sandwich ... Bicicleta m-a făcut să leşin şi m-am trezit pe patul unei nutriţioniste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecţie de alimentaţie sănătoasa. Nenorocita habar n-are ce înseamna să-ţi fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniştit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?

A şasea zi: Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul dar pe urmă n-am mai avut forţa să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecinţă a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de Naţional Geographic şi a trebuit să văd un program despre împerecherea pasărilor, eu care nu am mai făcut sex de şase zile ...

A şaptea zi: L-am rugat pe şoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă ca să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiză de prostată....