[marius_em]

- Am inteles, doamna, spuse politistul mai gras, cu oarecare jena in glas. Ne cerem scuze pentru deranj, domnule....?
- Dulapovici, Andrei Dulapovici.
- O secunda, il intrerupse celalalt politist, vizibil enervat de atitudinea sfidatoare a cetateanului proptit in usa apartamentului sau. Domnule Dulapovici, ce tigara e aia?
- Nu cred ca va intereseaza. Isi spuse ca e mai bine sa continue in acelasi ton arogant, pentru a nu da mai mult de banuit.
- Ba ma intereseaza. Imi permiteti, va rog? Intinse mana, asteptand sa i se puna tigara in palma surpinzator de mica, ca de domnisoara, mai ales ca tipul era destul de inalt, pe la 1,80.
- Nu cred ca aveti dreptul, domnule...? Nici macar nu v-ati prezentat.
- Eu ma numesc Mihai Salcam, si colegul meu e Adrian Bibescu, politisti de proximitate. Si avem dreptul sa va verificam daca va suspectam de consum de substante stupefiante.
- Nu e nici o substanta, domnule. E o tigara.
- Baza, timiteti o duba pe Aleea Trestiilor, 49, va rog.
- Receptionat, vine si raspunsul carait, un raspuns ce-l inverzise pe Dulapovici.
- Deci? Va rog sa-mi dati tigara? Puteti sa va conformati acum, sau putem sa asteptam jandarmii. Dvs. alegeti.
Se blocase.
- Va mai astept mult, domnilor? Ce se intampla? tipa batranica din dreptul usii sale. Sa stiti ca v-am mai chemat de cateva ori, ca i-am tot vazut ca se aduna pe aici. M-am saturat de ei, ne fac de rusine si in afara, ne fac probleme si aici. Sunt o crestina, dar, doamne, iarta-ma...
- Imediat, doamna! Asteptati, va rog.
N-a fost niciodata arestat. Intr-un fel era curios. Chiar i se parea un lucru care l-ar face barbat, l-ar intari. Pe de alta parte, perspectiva inchisorii, repercursiunile asupra vietii sale profesionale, pe care a cam neglijat-o in ultimul timp, il sperie.
- Domnilor, e clar o greseala. Ati gresit adresa, putem sa ne facem ca aceasta discutie nici nu a avut loc, va rog... In acest timp ii intinde tigara.
- Deja am chemat duba. Plus ca ma iei asa la misto, si crezi ca vreau sa te ajut acum? Crezi ca daca ai nus'ce facultati poti sa-ti bati joc de mine?
- Imi cer scuze, va rog, intelegeti... Sunt intr-o depresie... Va rog, poate putem sa ne intelegem
- Va rog sa-mi prezentati un act de identitate, spuse tanarul politist, revenind la politetea formala impusa de uniforma.
- Imediat... Sa-l gasesc...
Cand s-a intors, in usa sa mai erau doi jandarmi.
- O sa va rog sa ma urmati la sectie.
- Nu se poate asa ceva. Pentru o tigara? Stiti ca vor sa dezincrimineze consmul.
- Poate, dar ce vor ei sa faca, e treaba lor. Deocamdata legea e lege. Cel putin asa am invatat la Academie, chiar daca pentru dvs. asta poate nu inseamna mult. Va rog sa urmati jandarmii la masina.
Se resemna. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar intr-un fel se simtea vinovat. Intr-un fel, karma sa il invata o lectie. Ura aroganta in altii, si se ura pe sine acum. Ce stupizenie!
Cand urca in masina, o voce cunoscuta i atrase atentia:
- Andrei!