|
Am avut unul dintre cele mai interesante vise cu zbor.
Stim cu totii cä zborul e un motiv oniric recurent. Multi îl stim din proprie experintä. Vezi si "Copiläria lui Ivan", sau "8 1/2" (douä capodopere care încep cu zbor oniric). Psihanaliza îl interpreteazä ca pe o sublimare a frusträrilor libidinale - în toate sensurile: sexual, sentimental, creativ, de autoritate, de putere, de supravietuire, etc...
De obicei, visez cä zbor "înotând prin aer", ceea ce implicä un efort continuu si tracasant. Dar, în visul de azi-noapte, "metoda" de zbor era alta: tot efort sustinut, dar nu fizic, ci mintal - de concentrare. Curând, am descoperit cä mä ajuta mult dacä întindeam înainte cel putin o mânä, dacä nu pe amândouä, si-mi imaginam cä mä tineam cu ea/ele de o barä transversalä (cam ca un baston). Cu cât credeam mai intens în realitatea acelei bare, cu atât zburam mai usor si mai bine.
Am zburat prin zona Cismigiu-Telefoane. Erau multi "zgârienori" din-ästia noi, mult mai mari decât cei din realitate, uneori grupati în complexe arhitecturale. Mä distram fäcând figuri printre ei. Apoi am ajuns la Universitate. Visul s-a terminat când începeam sä zbor în susul Intercontinentalului.
Mai e interesant si faptul cä nu exista nici o conexiune logicä între mine ca unic zburätor si lumea din jur. Nu numai cä nimeni nu se mira, dar nici mäcar eu nu-mi punea problema - era în mod evident omisä din "formula" visului.
|