Originally Posted by mirodoni:
Originally Posted by ilustra.films:
|
(...)Orisicum, ar fi oka sa-mi dai exemple mai puternice pentru a veni in sprijinul ideii tale de text cu valoare literara pentru ca ce ai scris acolo mie nu-mi pare cu nimic gresit.
|
Nu este ideea mea cu valoarea literară, sau, mai bine zis, forma literară, ci intenţia ta. Chiar şi în subconştient.
De exemplu, întervenţia ta recentă :
„… nu te astepta de la mine, un biet tanar ce abia a inceput sa simta pietrele drumului pe care merge si care spera ca vede inaintea-i asfaltul umbrit al implinirilor si reusitelor, sa spuna ceva despre…”
Dacă pe mine, un „biet inginer” mă deranjează acele exprimări, iar pe tine nu, ceva nu e în regulă. Evită „limba de lemn”, exprimările stereotip, repetiţiile supărătoare şi, mai ales, cacofoniile. Chiar şi „că ce” este considerată cacofonie.
Astfel de greşeli, în echivalenţa lor cinematografică, se regăsesc şi în film. Te poţi corecta dacă le accepţi când ţi le semnalează cineva, apoi le vei recunoaşte şi elimina singur. |
Textul acesta ( ma rog, o parte din el) am sa-l pun pe tablia de langa monitor cu regurile filmului pentru ca e demn de stat acolo. Merci pentru sfaturi.
Admit pe aceasta cale ca unul din punctele mele slabe este limba romana.
Imi aduc aminte, in clasele primare, invatatoarea, dupa ce corecta lucrarile, ii chema la tabla pe aceia care faceau greseli maricute (gramaticale si etc)in lucrari si pur si simplu le spunea ce sa scrie fara sa le explice exact despre ce e vorba. Eram si eu scos la tabla, poate ca de prea multe ori insa... se intampla ce se intampla si de fiecare data, ce era scris gresit de mine in lucrare, la tabla scriam corect. Invatatoarea se minuna de fiecare data. Pur si simplu nu intelegea. Eu stiam despre mine ca sunt cu capul in nori dar ea nu putea sa priceapa de ce scriam corect la tabla si-n lucrari aveam greseli. Ei... dar metoda s-a dovedit a fi foarte buna pentru ca nu mai repetam greselile facute.