Wow... cat de batranesc. In sensul bun al cuvantului.
N-am avut in gand sa las impresia de care vorbesti, atunci cand am scris textul. Initial...vroiam sa pun doar un text scurt care sa insoteasca filmul, sa nu pun doar 5 linkuri si o fraza. Ma distantam prea mult de film. Apoi... m-am lasat purtat de val pentru ca amintirile-mi zburau prin cap. Mi-am zis ca e pacat sa stiu doar eu despre minunile acelor momente. Nici valoare literara n-am vrut sa dau. Cunosc multi tineri, chiar mai mici decat mine inzestrati cu mult talent in directia asta. Ei pot scrie in diferite moduri si valori literare... eu nu. Orisicum, ar fi oka sa-mi dai exemple mai puternice pentru a veni in sprijinul ideii tale de text cu valoare literara pentru ca ce ai scris acolo mie nu-mi pare cu nimic gresit.
Ai dreptate in tot ce zici cu mesajul, cui ma adresez, cei 3 C and all. Perfecta dreptate. Dar o mai spun odata; am scris scenariul in functie de regurile pe care mi le dicta inspiratia in acel moment. Nu stiam nicio regula de scriere a scenariului, nici macar foarte utilul "Daca..., dar daca..." Insa atunci am cautat actiune dar nu genul de actiune comerciala ci genul de actiune care sa duca povestea mai departe intr-o economie rigida de posibilitati. Cand am scris scenariul nimic din ce e in film nu aveam. Aveam doar echipa. Primul draft se termina mult mai dur. Dar profesoara coordonatoare, stiind ca avea sa fie proiectat unor pusti, a refuzat finalul dramatic. Eu eram motivat de faptul ca lectia trebuia sa fie dura. Si a ramas dura dar in linii mai acceptabile.
Este adevarat ca imaginatia e un factor important in procesul de creatie. Eu cred ca simpla existenta a unui astfel de film ( asa underground cum e facut el) e dovada prezentei procesului imaginativ, poate nu la standardele cele mai inalte dar el este acolo.
Am vazut filmele. Is pe youtube. Cu mult respect apreciez atelierul muncitoresc al cineclubului de atunci dar nu te astepta de la mine, un biet tanar ce abia a inceput sa simta pietrele drumului pe care merge si care spera ca vede inaintea-i asfaltul umbrit al implinirilor si reusitelor, sa spuna ceva despre filmele de atunci. Iti multumesc pentru lectiile tale si timpul pe care mi-l acorzi, dar crede-ma ca nu sunt eu cel in masura sa spuna ceva despre munca realizata atunci. Mai am mult de tras...
Si nu mai fii dezamagit. You know... life is too short. Do something with it.
