Draga Mirodoni,
Luand in calcul micile noastre certuri de pe topicuri vecine, am sa consider mesajul tau extrem de politicos aruncand la gunoi ideile exagerate din el
In primul si-n primul rand nu sunt suparat. Nu am de ce. Cand am vorbit cu Gloria, la scurt timp dupa ce l-am postat, este adevarat, mi-am etalat dezamagirea cu privire la faptul ca n-a spus nimeni nimic " nici macar de rau" pentru ca motivul pentru ca am pus filmul aici ( i-am spus si lui Pitbull) a fost sa aflu parerea celorlalti ( celor care n-au vazut filmul) ca eu sa-mi imbogatesc bagajul de experienta. Pareri au fost, si inca foarte multe. Ca n-au fost cele ale forumistilor... no problem, nu e timpul pierdut. Mesajul tau o dovedeste.
Iar textul. Textul l-am scris mai intai pe foi. Ce vezi aici e cu totul diferit de ce am pe foi. Cand am vrut sa transcriu in word, m-am gasit in situatia de a da un cu totul alt stil povestii. Ceea ce vezi aici. Nu inteleg de ce tie ti-a fost greu sa citesti avand in vedere ca toti cei care l-au citit si au vorbit cu mine prin diferite modalitati, au vorbit despre text ca despre unul care se citeste fluent, rapid si cu placere. Sincer...asta a si fost motivul pentru care n-am mai transcris textul de pe foi si l-am scris din cap... asa cum imi dicta memoria. Am spus poveste unui scurtmetraj, nu jumatate din povestea unui scurtmetraj si nici sfertul
. Am spus povestea lui. Asa cum s-au intamplat lucrurile.
Referitor la film. Sincer... si te rog sa ma crezi draga Mirodoni, as fi vrut sa fac un film ca al celor de la hollywood. As fi vrut!! Dar in acel moment dispuneam doar de imaginatie si dorinta de a face un film bun. Imi pare rau insa ca n-ati stiut (si stie el la cine ma mai refer) sa apreciati asa cum este el in conditia in care cel care l-a facut aproape ca nu stia nimic despre moviemaking. Nu vazusem pana atunci niciun film de arta ( si ma refer aici la filmele de referinta ale cinematografiei mondiale) si asta nu pentru ca n-am vrut ci pentru ca n-am avut cine sa-i vorbeasca de toate acestea. Tot ce stiam eu atunci si aveam in cap erau doar micile sclipiri de estetica cinematografica pe care anumite filme de casa le detineau. Apoi am deschis cineclubul in ideea de a invata mai multe despre aceste filme intr-un mediu adecvat. Apoi am adus profesor pentru a mai face un pas. Totul in acesti doi ani. Dupa acesti doi ani mi-am dat seama ca stiu si pot sa apreciez un film artistic. Pot sa fac diferenta intre un film de casa si un film artistic de casa. Multele cronici ale profesorului de care spun (Mihnea Columbeanu, si-i multumesc pe aceasta cale pentru rabdarea de care a dat dovada atat la cursuri cat si in elaboratul si meticulos act al scrierii unei cronici) mi-au deschis mintea si m-au facut sa inteleg ce nu stiam atunci, cand am facut filmul. Si toate aceste lucruri... m-au dus in punctul in care eu, ca cinefil ( spre cineast) sa pot sa-mi critic filmul fara sa exagerez in a-l lua prea mult in serios, mai mult decat este cazul. Nu ma mandresc cu acest film dar e un film facut de mine, e un film de pe urma caruia am invatat foarte multe si inca mai am de invatat. Este adevarat ca m-am scarpinat cu mana dreapta la urechea stanga dar din pacate aici te poate aduce entuziasmul. Aa..si am invatat sa-mi controlez si entuziasmul.
Cat despre interviu: Acela a fost primul meu interviu in adevaratul sens al cuvantului. Numai eu stiu prin ce emotii am trecut. Cred ca am facut gresala copilareasca de a-mi concentra putinele forte pe care le mai aveam pentru a arata ca nu am emotii. In realitate nu-mi dau seama cum de am reusit sa spun si cele putine lucruri pe care le-am spus. Pit stie ca ma simt lejer in fata camerei dat aici era vorba despre filmul la care am lucrat... despre acel lucru minunat ce i se intampla unui cinefil. Dar am spus lucruri sincere. Poate nu modeste...dar adevarate.
Deci, iti multumesc pentru mesajul tau si imi cer scuze pe aceasta cale pentru anumite lucruri pe care ti le-am zis in trecut.
PS: iata ca am scris mult, chiar daca sunt pe minus cu timpul ( trebuie sa plec intr-un loc in care o batranica mi-a zis sincer si fara perdea : "Tu mama... semeni cu un evreu
" iar eu i-am spus politicos ca nu sunt evreu).
Ai grija de tine!
See ya!