|
Si eu sunt de acord cu Windom. Prologul a demential. M-a surprins, m-a socat, m-a impresionat.
Dar nu inteleg, illo, de ce nu e arta? Chiar am incercat sa inteleg ce ai scris, dar n-am reusit. Ce conteaza daca e despre un caz psihiatric? Emotia exista, e acolo, ideea e transmisa, omul vede filmul asta si ramane cu o parere despre natura umana, poate se redescopera putin. De exemplu, eu am ramas putin pe ganduri in legatura cu relatiile mele interumane dupa ce am vazut filmul asta. M-a cam infricosat ideea ca cineva cu care iti imparti viata se poate intoarce impotriva ta, si asta poate din cauza ignorantei si indiferentei tale.
|