[E.Floares]

Toate activităţile paranormale suferă o creştere a intensităţii în momentul în care sunt filmate.
Cam asta spunea şi personajul principal, Katie (Katie Featherston), atunci când prietenul ei, Micah (Micah Sloat), începe să filmeze cu o cameră semiprofesională (chiar cea cu ajutorul căreia a fost făcut filmul) şi să se joace de-a Blair Witch Project(1999, regia Daniel Myrick si Eduardo Sánchez).
Acest film reprezintă exemplul cel mai bun de cum să te faci cunoscut caselor mari de producţie. I-a luat regizorului Oren Peli doi ani până când a convins distribuitorii că acest film merită să ruleze în cinematografe şi bine a făcut, dar nu pentru că ar fi avut vreo idee originală, care să ne surprindă lăsandu-ne cu gura căscată, ci pentru că a luat această idee (doar schiţată in documentarele reproductive de pe Discovery) şi a construit-o minut cu minut astfel încât la sfârşitul ultimei secvenţe din film să te lase fără grai.
Dupa multe emisiuni în care s-a discutat despre activităţile paranormale, care ne-au umplut micile ecrane cu reproduceri superficiale şi martori mai mult sau mai putin plătiţi, era şi timpul ca cineva să profite de această idee, iar regizorul a ales cea mai bună metodă (şi cea mai ieftină) de transpunere pentru marele ecran, transformând activităţile paranormale într-o experienţă homemade. Acest tip de transpunere, sub forma unei filmări de familie aflată în vacanţă, ne face să relaţionăm cu personajele şi implicit cu acţiunea, nu datorită povestii simple, ci datorită poveştii spusă simplu. La fel ca şi în alte producţii de acest gen, timpul până la primul plot point durează mai mult decât în mod obişnuit, pentru ca spectatorul să se acomodeze cu personajele şi cu locul acţiunii. De exemplu, în Cloverfield (2008, regia Matt Reeves) primul plot point are loc în jurul minutului 18, în Blair Witch Project în jurul minutului 20, iar aici prima activitate paranormală se desfăşoară pe parcursul minutului 10.
Cum spuneam mai devreme, construirea secvenţei finale este făcută minut cu minut şi se raportează la intensitatea activităţilor paranormale. Nu putem şti cu siguranţă, dacă evenimentele au avut loc în ordinea prezentată sau nici măcar daca acestea s-au petrecut (şi nici nu prea contează), dar instinctul regizoral al lui Oren Peli l-a îndemnat să aranjeze modul de desfăşurare al activitătilor într-un crescendo, o metodă simplă, dar foarte eficace în cazul de faţă. O metodă care ne ademeneşte, care ne captează şi care ne face sa ne dorim mai mult, şi să ne simţim martori oculari la un eveniment asupra căruia nici noi nu putem interveni cu ceva.
Cheia succesului acestui film este reprezentată în mare parte şi de scenariu. Un scenariu scurt, clar şi concis, care oferă o doză mare de realism. Un realism sustinut de un joc actoricesc natural şi convingător, care ne atrage şi ne îndeamnă să relaţionăm cu ceea ce se petrece.
Suspansul filmului este construit într-o manieră hitchcockiană, prin faptul ca nu ne arată raul, dar ne face să-i simtim prezenţa. Una dintre metodele de presimţire a răului este reprezentată de ataşarea ceasului camerei. Acesta merge pe fast-forward când nu se întâmplă nimic, iar revenirea la un ritm normal anunţă câte un incident (de unde ne aşteptăm mai puţin). De asemenea, trecerea la derulare accelerată în timpul acceselor de aşa-zis somnambulism al lui Katie, arătând că stă aproape nemişcată în picioare, preţ de câteva ore, privindu-l pe Micah cum doarme, devine o imagine la fel de infricoşătoare. Toate aceste secvenţe (numerotate în film prin zile de activitate) sunt prezentate prin cadre largi, lungi şi fixe reuşind să ofere spectatorului mult aşteptaţii fiori de pe şina spinării în momentul în care “entitatea” mişcă un pic uşa înainte şi înapoi sau loveşte de câteva ori în tavanul de deasupra patului.
Acestea fiind spuse, Paranormal Activity oferă o doză bună de sperieturi, care l-a facut să devină cel mai profitabil film al tuturor timpurilor iar pe Oren Peli un regizor care promite multe, mai ales că următorul său proiect, “Area 51”, va respecta întocmai reţeta succesului primului său film.