|
Da, cerebral, in comparatie cu alte filme horror sau cu Avatarul (la asta m-am gindit cind l-am etichetat drept cerebral - s-au tot comparat cele 2 filme). Filmul e o experienta cerebrala pentru cei care sint deschisi unei asemenea experiente si care nu vad filmul cu idei preconcepute sau cu chef de bascalie (nu zic ca ar fii cazul tau, Drago, dar vezi si BWP - in momentul in care Scary Movie a facut bascalie de el, majoritatea nu l-au mai luat in serios).
So, nu e un film cerebral in liga Tarkovski sau Bergman, e cerebral in liga sa, a filmului horror. Ofera exect ceea ce trebuie sa ofere un film horror - tensiune, frisoane, teama - cu efect, inteligent, nu sperieturi de 2 lei cum gasesti in majoritatea filmelor horror actuale.
Nu trebuie privit din perspectiva (ne)verosimilitatii fenomenelor supranaturale prezentate, trebuie vazut ca un experiment inteligent orchestrat, o incursiune pe tarimul angoaselor, teama aceea primitiva de intuneric, ce pare o nimica toata la lumina zilei dar care se insinueaza treptat in subconstient odata cu apusul soarelui. Coridoarele acelea care apar in film, atit de inofensive ziua, atit de amenintatoare dupa lasarea intunericului. Caminul familial transformat intr-un cuib al angoaselor la lasarea intunericului - asta reuseste cel mai bine sa redea filmul.
Simplu si cu efect. Pentru cei dispusi sa accepte aceasta reteta, desigur...
|