|
Avatar e un spectacol vizual iar ca orice asemenea spectacol, principala lui menire, lasind acum banii la o parte, este aceea de a te instraina de propriul sine. Imaginile ne poarta intr-un tarim fabulos si uitam pentru 2 ore de grijile de zi cu zi, de probleme si framintari (fie furati de mirajul a ceea ce vedem pe ecran, fie adormiti in scaun). Problema e ca dupa cele 2 ore, ai iesit din sala, te-ai dus la buda sa-ti faci nevoile si odata ce ai tras apa s-a dus si impresia lasata de film pe conducta la vale...
P.A. se afla exact la capatul opus, este un film cerebral care nu te baga in "extaz" prin imaginile de pe ecran, ci actioneaza la nivel senzitiv (asta daca ai deschidere spre asa ceva si daca nu ai fost complet anesteziat de cantitatile de blood & guts inghitite pina atunci - daca asta e cazul, e normal sa ai idei preconcepute despre film, sa-l iei in ris ori sa te plictiseasca). Si, intr-adevar, nu e un film pe care sa-l uiti in secunda urmatoare...
Sint doua filme total diferite si nu mai are rost sa le comparam...
|