|
L-am vazut si eu intr-un final. Mie tocmai ca nu mi s-a parut un film despre Woodstock (asa cum as fi vrut). Este bine documentat in privinta evenimentului si a perioadei, dar accentul nu cade pe festival si pe muzica, care raman mereu doar ca fundal al povestii (un coming-of-age nu prea iesit din comun). Mi-ar fi placut, recunosc, o abordare obiectiva, mai panoramica, care sa redea intr-un fel impactul pe care l-a avut Woodstock. Perspectiva pe care au ales-o il scoate din context si il face sa arate cam ca orice alt summer festival din ziua de azi.
Poate ca nu ar fi trebuit sa am asteptarile astea. Am aflat abia acum dupa ce l-am vazut ca se bazeaza pe cartea autobiografica a lui Elliot Tiber, ceea ce explica intr-un fel perspectiva destul de unilaterala.
Se vede ca s-au ambionat mult cu productia, dar scenariul e lipsit de energie si in ciuda potentialului, rezultatul final pare cam prafuit, anemic. E pacat, pentru ca atat Tiber cat si Woodstockul meritau ceva mai spumos. Altfel, ca feel-good film e totusi reusit.
|