|
când ăţi fi în toane bune să-mi amintiţi să vă povestesc cum fui io nevoită să-mi schimb părerea despre ardeleni.
io vreau să o cunosc, că de recunoscut nu mai poate fi vorba, pe Dragomara.
de fapt pe mine m-ar interesa să cunosc nu omul, ci acea părticiă care defineşte acel om, ADNul sufletesc dacă pot să-i spun astfel. ochi, mâini, preferinţe, vise avem cu toţii, dar nu ele sunt cele care-ţi dau unicitate în oceanul ăsta de indivizi aproape identici.
|