ţara asta cu serviciile ei de căcat, pentru că:
1) acum aproape 2 săpt, unde urma să fie ziua lui tata, am făcut o comandă substanţială la Polirom. sunt clientă fidelă încă de la apariţia firmei. aproape lună de lună dau cel puţin 100 de lei pe cărţile LOR. ei bine de data asta, unde şi comanda era mai mare, sau tocmai de-aia, tipii au decis, deci, să-mi/ uite rătăcească cărţile, până la ora 15:00 nu am reuşit să aflu dacă totuşi ele a fost trimise, sau nu. cred că în 2 săpt m-aş fi putut duce şi reîntoarce
pe jos la şi de la Iaşi, lejer.
probabil că duminică că am să-l trimit pe tata să-şi ridice personal cărţile.
2) ei bine nu au venit cărţile, dar au venit ceva mai repede jucărele lui Erik. numai că, stupoare, la Poştă, cu toate că plătisem livrare la domiciliu, îmi fu dat să aflu că al meu colet, plătit deja pe Net, este ramburs!! ha?! nu mi-a venit să cred ochişorilor, şi după ce-am sunat la firma de unde le achiziţionasem a trebuit să mă car acasă, pentru că "problema mea se va rezolva ulterior". am vrut să anulez pe loc comanda, dar m-am gândit că voi rămâne şi fără bani. la vreo juma de oră m-a sunat un geniu, care s-a scuzat de inconvenient, unde aveau "prea multe comenzi"
, şi m-a sfătuit să plătesc totuşi coletul, unrmând să-mi returneze el, astă seară, banii. am stat şi m-am gândit la posibilele opţiuni: şi cu banii luaţi şi fără jucărele, sau şi cu banii dublu luaţi şi cu jucărele, şi-am optat pentru ultima variantă, cu toate că prietena mea, cea cu care eram, m-a sfătuit să nu. evident că n-am aşteptat să ajung acasă şi-am deschis pachetul, constatând că văcuţa pe care i-o luasem drept bonus lui Erik, pentru că era fff haioasă pe site, minuscula văcuţă din lemn de mesteacăn avea un corn căzut, de fapt dezlipit, evident şi ambalajul era desigilat. No, i-am lipit cornul cu super-glue, una dintre cele mai migăloase chestii pe care le-am detestat mereu, retuşarea cadourilor, ocazie cu care a curs ceva soluţie şi pe-un ochişor, drept urmare vaca mea cornută e acum şi machiată, negrul acela întinzându-se cu generozitate. până va putea Erik să se joace cu ea, adică după de 3 ani cred că aş putea planta un mesteacăn şi modela eu însămi o văcuţă mai reuşită, şi categoric necornută.
Concluzii: nu se merită să cumperi de la oamenii ăştia. ar trebui lăsaţi să moară de foame, şi poate aşa şi-ar reaminti sensul lui "
clientul nostru, stăpânul nostru".
nici nu vreau să mă gândesc la cât voi avea de alergat dacă tipii nu-mi vor returna banii. şi hmmm... chiar trăiesc filmele cu proşti, în care eu sunt, bineînţeles, unul dintre protagoniştii principali!