Originally Posted by Dragomara:
Originally Posted by paul_aramis:
|
ambiţia şi din cauza ăstora mi-am luat permis de port-armă prima dată. şi nu a fost în zadar.
|
Vezi că eşti off-topic, şi-i consumi preţiosul timp nobilului moderator.
(... şi ai rezolvat ceva?! Pe mine dacă m-ar ameninţa NEJUSTIFICAT unul cu arma, l-aş bate de s-ar căca pe el, şi eventual l-as obliga să mânânce permisul de port armă, într-atât detest teribilismele astea.  ) |
nu e off topic, că e la aberaţii.
a scoate arma şi a ameninţa pe cineva nejustifcat te încadrează tot în categoria mitocanilor.
şi da, am rezolvat: atunci când "meşterul" de şofer de pe taxi, după ce m-a obligat să intru pe contra-sens ca să îşi facă loc la semafor, tot el a sărit la bătaie (împreună cu clientul lui, membru al naţionalităţii înlocuitoare). da' i-a trecut repede când mi-a văzut şoldul drept (că iniţial mă văzuse doar din stânga) a continuat să dea din gură, dar de la o distanţă respectabilă. sau când un mitocan de genul celui din articol s-a hotărât să "şunteze" semaforul roşu de la una din lucrările de pe DN1, mai dădusem peste doi înainte, aşa că al treilea a fost prea mult. cum eu aveam verde (el a trebuit să depăşească alte două maşini deja oprite la semafor) m-am "băgat" şi ne-am "întâlnit" la mijloc. a sărit cu tac'su din maşină, amândoi cu parii în mână. asta până m-am dat jos din maşină. nu-s cât Ghiţă Mureşan, dar sunt peste nivelul mediu de înălţime iar scaunele mele erau modificate astfel încât în maşină eram ca unul de 1,60 m. au aruncat parii cât colo, dar nu pentru că i-am ameninţat cu arma, ci pentru că am băgat arma în toc (când conduceam, ţineam arma în mânerul de la uşă). să-i fi văzut cum se mai rugau de mine să nu îi iau permisul ălui mic (care îl avea doar de o lună!). şi mi-a mai fost de folos când un alt "meseriaş" şi-a zis că a dat lovitura, crezând că am plecat cu toţii la mare (de unde să ştie el că eu de fapt o dusesem pe nevastă-mea la ai ei, de unde urma să plece cu şoferul la mare, şi eu mă întorsesem pe jos). sâmbătă seara, toate luminile stinse, omul şi-a încercat norocul. da' nu era să fie în seara aia. când mi-i s-a descărcat arma din greşală, ghinionul lui fiind că tocmai ieşisem de la duş, eram doar în halat (ăsta a fost norocul lui
) şi curăţam arma. când am tăiat-o după el, am încărcat şi armat din mers, moment în care am atins trăgaciul. ca să înţelegeţi ce efect poate avea asupra cuiva un foc de armă, poarta mea avea 2,3 m înălţime, cu ţepuşe în vârf. a sărit peste. cât mi-a luat mie să deschis poarta şi să fac cei 10 metri până la colţ, amicul era deja la celălat capăt al străzii. la 400 de metri. cred că a bătut recordul mondial de viteză la sprint pe distanţa aia.
iar când zic de meritat, a meritat material, ţinând cont de
amenzile şi suspendările pe care nu le-am primit. plus că a fost un deliciu să văd de câteva ori mutrele picate ale unor poliţisti, fâstâcela lor, când nu ştiau ce să facă: să îmi dea amendă, să-mi ia permisul, sau să pocnească călcâiele şi să-mi zică drum bun?