|
A fost un chin sa-l urmaresc. Un chin mai ales sentimental. Am urat sincer absolut toate personajele, tot ceea ce reprezentau ele, toata mizeria materiala, si mai ales umana. Deseori m-am regasit ca adolescent in fitele Deliei, la fel de stupid si egoist ca ea. Iar acele discursuri parintesti, acele tensiuni familiale sunt atat de normale, de naturale, pentru generatia mea. Si atat de urate in acelasi timp. Pana si absurdul intregii situatii a parut natural, normal in societatea noastra de azi. Provincialii saraci, miticii nesimtiti, astia cu bani care ajuta "boborul", adolescentii naivi si egoisti, totul pare sa readea perfect stereotipurile Romaniei prezente, in care banul(sau loganul) inseamna tot.
Personal, poate ca un simbol al prostestului fata de ridicolul in care traim, as fi facut in asa fel incat la final toate personajele sa moara intr-un incident, poate explozia masinii, sau ceva de genul.
Ca puncte slabe ale filmului, vreau sa spun ca replicile uneori erau acoperite de zgomotele din background. Poate a vrut Jude sa redea acea senzatie de inghesuiala si zgomot din Bucuresti, dar totusi, vreau sa aud si eu despre ce e vorba in filmul tau.
|