|
Ai dreptate, pitbull, si imi pare rau ca-ti provoc reminiscente din epoca de aur. Totusi, eu tot am fixul asta. Imi place mult genul, il vad ca pe un fel de educatie a unor domenii mai putin populare, cum sunt astronomia, teoria cuantica, mai tot ce tine de stiinta moderna etc.. Aflam lucruri noi, esti bombardat cu noi concepte, wormhole, black hole, time travel, virtual reality, etc., lucruri care apoi te fac sa cauti mai mult despre aceste idei, sa te uiti si pe discovery, sa cauti si pe net, sa citesti si o carte, si sa afli mai mult despre stiinta moderna. Cineva spunea, din pacate nu mai tin minte cine, am citit-o intr-o carte care cita pe altcineva, ca SF, si cinematografia in general, e unealta folosita pentru a crea o noua constiinta mondiala, un nou mod de a privi lumea, universul, in care traim. Si adevarul cam asta e, suntem educati prin filme.
Acum, ce film este SF? Eu folosesc o metoda pe care am citit-o pe imdb, ce mi-a placut pentru ca e amuzanta. Principiul Gandalf. Daca dupa vizionarea unui film asa zis SF, ti-l poti inchipui pe Gandalf sau oricare vrajitor plimbandu-se linistit prin acel film, folosindu-si puterile, cel mai probabil nu e SF. E altceva.
|