|
Hehe, îmi amintesti vremurile romantice de la SOLARIS si Prospectart, din 1986-1990, când atât de multe sedinte de cenaclu esuau invariabil în discutii pe tema: "Dom'le... Tot vorbim despre sefeu... Da-n fond, CE E SEFEU', dom'le...?"
Marius, cu toatä consideratia (si bucuria cä te avem printre noi, pe forum), orice cunoscätor real al SF-ului stie CE e el si CU CE se mänâncä. Chiar n-are nici un rost (sä încercäm) sä dezbatem iar vechea problemä a sexului serafimilor, sau a numärului de heruvimi care pot dansa pe un vârf de ac.
Filmele cu super-eroi citate de tine fac parte din cea mai soft extremä a SF-ului: existä o motivatie SF, dar extrem de subtire (Kal El vine de pe o planetä care... blabla; Spiderman a fost muscat de un päianjen iradiat, ceea ce... blabla; Fantastic Four... blabla), ca pretext pentru desfäsurarea unor aventuri. In schimb, Alice e fantastic pur; nici vorbä de justificäri stiintifice (sau mäcar scientiste), oricât de pläpânde; "Tara Minunilor" e de acceptat în deplina logicä a basmului.
De retinut cä SF-ul asimileazä si respectä fantasticul si basmul, care au stat la originea lui si sunt în continuare tangente cu el. Atâta doar cä, în SF, avem de-a face cu un cuantum tangibil de argumente stiintifice, oricât de reduse cantitativ si ca impact (apropo, formula consacratä e "speculative fiction" (SF), nu "speculative science" (SS - cä ne ia garda pentru political incorrectness).
|