[Deleted]

Roşu

Cerneala cu care scriau şi colorau miniaturile din Manuscrisele iluminate armene nu avea nimic de-a face cu fructul rodiei (deşi am înţeles că din zeama lor se fabrica şi aşa ceva, numai că era de culoare roşietic-maronie, lipsită de strălucire). Nu, roşul acela înnebunitor, de flacără, vordan karmir, se prepară din nişte insecte, Porphyrophora hamelii, de la care îşi ia, de altfel, şi numele (de vierme roşu). Vopseaua pentru ţesături extrasă din „viermi” (gândaci de cochenille) era cunoscută încă din antichitate: în latină exista perechea vermiculus - vermis din care ne-a parvenit, prin franceză, vermillon; în greacă i se spune κόκκινος, în arabă kirmez, în turcă devine kurmuz (la noi, cârmâz), oricum însă, carminului i s-a atribuit o rădăcină proto-indo-europeană, krmi, adică tot vierme.

Despre un asemenea roşu al vestmintelor zice-se că şi Biblia ar aminti, însă o consemnare „istorică” ne-ar fi rămas din vremea regelui asirian Sargon II (cca. 714 î.Hr.), nu altceva decât opisul prăzii de pe urma cuceririi Templului zeului Khaldi din Mousasir. Moda ca atare avea să facă furori la Roma în secolul III A.D., după ce regele Persiei [Bahram I] s-a înfăţişat împăratului-soldat Aurelian purtând straie de lână vopsite într-un roşu sclipitor, cu atât mai frustrant cu cât ţara de origine, îndepărtata Armenie, tocmai fusese cucerită de către Sasanizi.

Specialiştii ne furnizează şi alte detalii: că în Roma antică acest colorant era obţinut din insecta Coccus ilicis, care se dezvolta pe unele specii de stejar (de piatră şi de Kermes), că în Mexic insecta se cheamă Coccus cacti, din cauză că trăieşte pe cactuşi, genul Nopalea cochinellifera (DEX-ul însă abordează chestiunea tranşant, nu se mai încurcă în amănunte superflue şi ne explică: „atacă o specie de smochin”), iar în Armenia, habitatul insectei (zisă şi de Ararat, cum altfel!) este un ţinut mlăştinos care astăzi se întinde pe cca. 4.000 hectare în regiunile Hoktemberian, Etchmiadzin şi Massis, locul unde creşte iarba Aeluropus littoralis, cu ale cărei rădăcini se hrăneşte. Mai mult, afli că Polonia (ca şi Ucraina) au fost în trecut renumite pentru un colorant asemănător, botezat Polski cerveţ. Dacă ruşii au reuşit, în vremea ţarului Petru I, să găsească o formulă autohtonă (Russki cerveţ) ori dacă au recurs şi mai departe, în ciuda ucazului, la importul din vecinătăţi, acest lucru urmează a fi cât de curând elucidat.

Revenind la vordan karmir, un cercetător asiduu avea să-i fie călugărul Isaac Ter-Grigorian, zis Sahak Decoratorul, cel care în Sfânta Maică Mănăstire de la Etchmiadzin şi-a consacrat ani buni redescoperirii vechilor taine. Parte din ele ni le-a transmis într-o scriere, datată 1830: "După ce insectele se ţin în soluţie de carbonat de potasiu (?) vreme de 24 de ore, se toarnă peste ele apă curată; se fierb apoi într-o soluţie de lichen [de care?], se adaugă arnakhot [literal, iarba sângelui, nu-i ştim denumirea ştiinţifică] şi alaun; la final, se cern şi se usucă."
Restul ţine de chimie sau de entomologie…
Arid, sec, documentat (desigur, atâta doar cât mi-a stat în putinţă).

Din spatele cuvintelor, continuă să pândească, dureros, acelaşi roşu.