[ricutza]

@Judex

sincer, cred ca supraevaluezi opera fantastica a lui Eliade. El insusi a marturisit ca beletristica a fost pt el o joaca, si-a incercat mana si cu asta.
Eliade este faiomos nu pt nuvelele sale relativ cliseistice, ci pt lucrarile din zona istoriei religiilor.

Nu trebuie sa fii geniu ca sa intelegi nuvelele lui, are cateva teme recurente pe care le tot uziteaza in mai toate nuvelele: tema intoarcerii in timp, a dilatarii timpului, sau a comprimarii lui, visele, chakrele, disparitia pe insula serpilor etc. Let's get serious, doar e literatura de liceu!

Asadar, repet: lui Sergovici nu i-a lipsit intelegerea lui Eliade, ca doar nu era tampit.

Altceva ii lipseste! Ma elucidez eu pe drum, ma duc acasa!

In primul rand, faptul ca e literatura de liceu nu inseamna ca e si super facila ci doar ca e un scriitor de referinta de care e bine sa auzi inainte sa termini liceul (pentru ca se presupune ca dupa liceu nu mai poti impune oamenilor ce sa citeasca).

Dupa principiul tau si temele din Sarmanului Dionis sunt super simple (caci si nuvela asta tot in liceu se face) si putem imediat sa le facem o lista si sa le insiruim. Insa daca le cercetam cum trebuie si chiar ne apucam sa citim Kant, Schopenhauer si Heggel -sursele de inspiratie ale lui Eminescu- (nu stiu daca le-am scris corect) ne cam luam cu mainile de cap.

De-asta zicea si Judex ca la Eliade e important sa-i cunosti toata opera (si ceva pe langa as adauga eu).

Noaptea Bengaleza e una dintre putinele ecranizari de succes ale lui Eliade, in primul rand pentru ca are loc intr-un spatiu care in conceptia noastra cel putin, e sacru. Si atunci intrii automat intr-o anumita stare si poti sa empatizezi mult mai bine cu personajele.

Problema cu La Tiganci (si cu alte nuvele) este ca spatiul sacru este cuprins in spatiul profan. E greu ca intr-un film (sau pe o scena de teatru) sa arati ca gradina vazuta de afara e cu totul alta fata de cea vazuta dinauntru (si sa mentii ideea ca e totusi aceeasi gradina).
In ceea ce priveste La Tiganci am vazut la Cinemaiubit un scurtmetraj care se vroia un fel de adaptare in zilele noastre. Si filmul e ratat exact din punctul asta de vedere (acolo actiunea se intamp,a intr-un parc ce ramane din pacate tot timpul la fel chit ca personajele din parc par sa devina mai misterioase).

Cred ca deocamdata filmul este un mediu prea restrictiv (comparativ cu literatura) pentru a putea face diferenta dintre sacru si profan in sensul in care o foloseste Eliade (la care nu exista un element "magic" care sa faca tranzitia cum ar fi cartea din Sarmanul Dionis sau Poveste fara Sfarsit). Dar cine stie, poate in viitor cand filmul va deveni o experienta mult mai senzoriala...