|
Il iubesc si-l respect pe Tudor Caranfil, dar interventia lui e discutabilä.
Da, "Ilustrate cu flori de câmp" era un film foarte bine fäcut (în pofida moralitätii lui îndoielnice: practic, lingeancur antiabortionismul ceausist). Dar Blaier (care, ca om, mi-e drag - a fost unul dintre primii mei îndrumätori, aläturi de Lucian Bratu) nu era nici pe departe un "mare talent" care "sä se impunä chiar si în fata cenzurii". 1) Cu douä filme bune (ästa si "Prin cenusa imperiului", imediat urmätor) nu se face un mare talent - când le înconjoarä puzderia de penibilitäti...) 2) Cu totul "întâmplätor", "Ilustrate.." era de o peliniozitate ceausistä scârboasä; de unde pânä unde "sä se impunä chiar în fata cenzurii"...? Soyons sérieux!
In rest - DA: Nea Nicu cenzura discretionar filmele. Apropo ce cele de mai sus, a strâmbat din nas la "Mihai Viteazul" (o superproductie istoric-romanticä de nota 9), care nu corespundea cu viziunile lui complet autiste si irationale, si a comandat "Buzduganul cu trei peceti". Desi Rebe era mult mai apropiat de adeväratul Mihai Pätrascu decât tandemul Amza/Mimi, filmul era o rusine: un scenariu conformist politic, scris de pupincuristul de Mandric, si transpus färä har de Costicä Vaeni.
Dar marea jale a fost cea de dupä "Faleze de nisip" - Conferinta de la Mangalia, 3 august, 1983. Din acel moment si pânä la sfârsit, toate filmele românesti au fost croite dupä chipul si asemänarea ideolectului infirm al lui Pingelicä & Consoarta, via Mihai Dulea.
|