Din
Ma nuit chez Maud retin mai ales incapatanarea personajului principal (JLT) de a gasi un sens si-un rost prin, sa spunem, o anumita asezare in spatiul comunitatii liturgice. Ceva-ceva din duhul slujbelor la care participa (si unde avea s-o intalneasca pe femeia cu care se va casatori) si din lecturile sale (Pascal mai ales) ii vor da puterea sa reziste frumusetii ... irezistibile a lui Maud pe care, oricat de seducatoare ar fi fost, o gasea ... straina. (Ma rog, omul nu rezista totusi pana la capat, are un mic moment de slabiciune, iar Maud - precum Otilia din romanul lui G Calinescu - i-o reteaza lui Felix:
trop tard, mon cher). O situatie asemanatoare se regaseste si in
Nostalghia lui Tarkovski. Eugenia de acolo e un fel de Maud care nu pricepe principiile dupa care actioneaza (sau refuza sa actioneze) Andrei.
Desigur, acestea sunt doar niste ipoteze, fara valoare apodictica.